(din Meditații pentru luna Decembrie)
- “Cine se uită după vânt, nu va semăna” (Eclesiastul 11:4) -
Prea mulţi dintre noi stăm pe mal şi aşteptăm. Dorim ca vasul să fie la locul potrivit, pasarela de acces la bord să fie poziţionată perfect, vremea să fie bună şi să avem în mână o invitaţie gravată cu numele nostru înainte să fim dispuşi să ne îmbarcăm. Aşa ceva nu se va întâmpla niciodată!
Visele nu vin spre noi, noi mergem spre ele. Un autor scrie: “E timpul să nu mai aşteptăm perfecţiune, inspiraţie, permisiune, asigurare, schimbarea cuiva, venirea persoanei potrivite, plecarea copiilor de acasă, instalarea unei noi conduceri, absenţa riscului, cineva şă te descopere, un set clar de instrucţiuni, mai multă auto-încredere sau dispariţia durerii. În loc să spui: “nu am mai făcut aşa ceva niciodată”, spune: “am posibilitatea de a fi primul”. În loc să spui: “nu am resursele necesare”, spune: “necesitatea alimentează invenţia”.
Înloc să spui: “nu este timp suficient”, spune: “vom schimba modul de lucru”. În loc să spui: “am încercat asta deja”, spune: “am învăţat din experienţă”. în loc să spui: “nu avem pregătirea necesară”, spune: “să ne asociem cu cei ce o au”. în loc să spui: “vânzătorii şi cumpărătorii noştri nu vor căuta aşa ceva”, spune: “să le arătăm oportunităţile”. în loc să spui: “nu avem suficienţi bani”, spune: “poate reuşim să renunţăm la ceva”. In loc să spui: “nu avem personal suficient”, spune: “suntem o echipă mică, dar flămândă”. în loc să spui: “niciodată nu va fi mai bine”, spune: “sunt gata să învăţ ceva nou”. în loc să spui: “nu e meseria mea”, spune: “sunt bucuros să preiau responsabilitatea”. în loc să spui: “nu pot”, spune: “prin harul lui Dumnezeu, pot”.
- “Credinţa este o încredere neclintită in lucrurile nădăjduite” (Evrei 11:1) -
Oamenii de succes nu-şi petrec majoritatea timpului gândindu-se la ce trebuie făcut. Ci ei petrec de două ori mai mult timp reflectând la ce au realizat deja şi la cum pot să realizeze ce au început să facă. Antrenorul de fotbal John Wooden a spus: “Lucrurile ies cel mai bine pentru cei ce profită de modul cum ies lucrurile”. Urmărirea unui vis venit de la Dumnezeu este ca un drum cu obstacole, aşa cum l-a descoperit fiecare lider din Biblie. Şi numai cei care gândesc corect reuşesc.
Cea mai mare prăpastie între oamenii de succes şi oamenii care nu au succes este prăpastia gândirii. Lucrul acesta e valabil mai ales când vine vorba de eşec. Oamenii de succes văd eşecul ca o parte obişnuită a succesului şi trec peste el. Jonah Salk, cel care a creat vaccinul împotriva poliomielitei a spus: “Când privesc la experienţa unui cercetător, tot ceea ce face el este, într-un anume sens, un succes. Ceea ce faci îţi spune ce să nu faci, dar şi ce să faci. De multe ori când merg în laborator oamenii îmi spun că ceva nu a mers. Iar eu le răspund: “Minunat, am făcut o mare descoperire!”
Dacă ai crezut că o să meargă şi nu a mers, asta îţi spune la fel de multe ca şi cum ar fi mers. Deci, atitudinea mea nu este una prăpăstioasă; atitudinea mea e una de “încearcă din nou” şi de “ce îmi spune mie simţământul lăuntric?” O astfel de tenacitate vine dintr-o gândire corectă şi este marca oamenilor de succes. Ei continuă să încerce, să înveţe şi să meargă înainte. Ei câştigă lupta în minţile lor şi acest fapt se răsfrânge asupra lucrului pe care îl fac.
- “Ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut” (Evrei 11:27) -
Există o legătură strânsă între acţiunea noastră spre îndeplinirea unui vis şi resursele necesare de care avem nevoie. Adeseori noi ne dorim să vedem resursele sau să le avem în mână, înainte de a începe să înaintăm. Când facem lucrul acesta, nu avem nici resursele, nici înaintarea. Trebuie să fim ca melcul care a început să se caţere pe un măr într-o zi friguroasă de februarie.
În înaintarea lui milimetrică, un vierme şi-a scos capul afară dintr-o gaură din scoarţa copacului şi a spus: “îţi iroseşti energia. Nu este nici măcar un măr în pom”. Melcul a continuat să urce şi a răspuns: “Nu, dar vor fi când voi ajunge eu sus”! De multe ori în Scriptură, Dumnezeu a trimis oameni cu puţine resurse sau resurse nepotrivite. Dar când au ajuns la locul unde Dumnezeu dorea ca ei să fie, resursele necesare pentru a face acea slujbă îi aşteptau acolo.
Viziunea nu vine după resurse, ci invers. Mai întâi avem un vis, apoi trebuie să mergem spre el. Atunci – şi doar atunci – urmează oamenii şi resursele. Apoi planul pe care ni l-a dat Dumnezeu începe să prindă contur. Un om înţelept a spus cândva: “Efortul îşi primeşte răsplata după ce o persoană refuză să renunţe”. Oamenii care reuşesc “văd” ceea ce alţii nu văd. E ceea ce-i face să meargă înainte. “Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut”.
- Credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi”
(Iacov 2:17)
Există o minunată poveste în spatele succesului cărţii “Supă de pui pentru suflet” scrisă de Mark Victor Hansen şi Jack Canfield. La început a fost o perioadă dificilă, pentru că nimeni nu le publica cartea şi apoi nimeni nu le-o cumpăra. Apoi, într-o zi, un profesor pe nume Scolastico i-a sfătuit, spunându-le: “Dacă v-aţi duce în fiecare zi la un copac foarte mare şi i-aţi aplica cinci lovituri cu o secure foarte ascuţită, în cele din urmă, oricât de mare ar fi copacul, va trebui să cadă la pământ”.
Aşa că Hansen şi Canfield au dezvoltat ceea ce ei numesc “regula celor cinci”. În fiecare zi au făcut cinci lucruri specifice care să îi apropie de visul lor de a vinde cărţile. Ei scriu: “Fiecare zi însemna să avem cinci interviuri la radio sau să trimitem cinci exemplare unor editori care ne-ar putea revizui cartea sau să dăm telefon la cinci companii de marketing şi să-i rugăm să cumpere cartea ca o unealtă de motivare a angajaţilor din vânzări sau să prezentăm un seminar la cel puţin cinci oameni şi să vindem cartea în capătul sălii …
Am scris articole de presă, ne-am invitat la talk showuri (unele la 3 dimineaţa.) … am contactat până şi benzinării, brutării şi restaurante care să ne vândă cartea. Am depus mult efort – minim cinci lucruri pe zi, în fiecare zi, de dimineaţa până seara – peste doi ani”. Drept rezultat, “Supă de pui pentru suflet” s-a vândut în 112 milioane de exemplare în patruzeci şi unu de limbi. Printr-o credinţă perseverentă şi tu vei face progrese spre visul tău.
