Indiferent ce părere aveți despre Sailor Moon, n-avem cum să negați că a fost un fenomen cultural global, care a influențat nu doar industria anime, ci întreaga cultură pop, și care a fost parodiat și imitat de nenumărate ori. Cunoscătorilor nu le e greu să depisteze urmele lui Sailor Moon peste tot în animația modernă, de pildă în Adventure Time, unde varianta feminină a lui Finn, Fionna, a îmbrăcat la un moment dat o rochie la fel cu a lui Serenity, prințesa Lunii. (Iar creatoarea serialului Steven Universe, Rebecca Sugar, s-a recunoscut și ea o fostă fană în interviul pe care i l-am luat nu demult). Acum aproximativ 20 de ani, Sailor Moon era peste tot, inclusiv în țara noastră, unde serialul era difuzat de TVR1, dublat de o singură persoană care juca toate personajele și pe lângă care se mai auzeau și vocile originale japoneze, și, avantaj noi: nu era cenzurat, ca în țările vestice.
Și acum să vă spun și ce părere aveam eu despre Sailor Moon: păi, eram o fană înfocată, care scria în caiete cu Sailor Moon pe copertă la școală și plângea ori de câte ori vreun episod era amânat ca să facă loc unui meci de fotbal. Din cauza asta, când am auzit că Toei Animation ne pregătește Sailor Moon Crystal, un remake de 26 de episoade al primului sezon din Sailor Moon (de data asta, unul care va urmări mai aproape manga originală scrisă și desenată de Naoko Takeuchi, au spus ei), m-au încercat sentimente contradictorii. Pe de o parte, unele lucruri e mai bine să fie lăsate în trecut, mai ales că remakeurile moderne făcute animațiilor vechi n-au fost în general prea grozave, iar serialul original în sine nu-mi părea că a îmbătrânit prea bine ori de câte ori încercam să revăd episoade vechi. Pe de altă parte… da, n-am putut rezista, bineînțeles că am văzut primul episod imediat ce s-a lansat.
Întâi și-ntâi, trebuie să știți că e perfect posibil să urmăriți Sailor Moon Crystal online legal, pe site-ul japonez Niconico, unde vă puteți face un cont gratuit (cu limitări) sau premium, contra unui preț nu prea mare: ch.nicovideo.jp/sailormoon_English
Dacă vă aflați în America, aveți și varianta Crunchyroll. Episoadele vor fi distribuite în întreaga lume în același timp, unul odată la două săptămâni.
Și acum, să trecem la episodul-premieră propriu-zis! Noua serie Sailor Moon are și un generic nou-nouț, cu niște solouri de chitară electrică care sună destul de bine, deși melodia primului serial era, zic eu, mult mai catchy. Primul lucru care sare în ochi e abordarea vizuală diferită. Din unele puncte de vedere, noul serial e mult mai stilizat: Sailor Moon și compania au avut mereu picioare lungi și subțiri și ochi cât farfuriile, dar acum toate sunt și mai și. Culorile sunt mai strălucitoare și totul arată ca într-o carte cu poze. Până și intertitlurile sunt desenate într-un stil mai apropiat de ilustrația de carte. Episodul începe cu un vis intergalactic care arată foarte frumos. Un alt efect (poate neprevăzut) e că noua Sailor Moon, mai lungă și mai ascuțită, pare mai în vârstă și mai sigură pe ea decât predecesoarea ei cu fața rotundă. În principiu, deși o să mai dureze până mă obișnuiesc cu noua prezentare grafică, nu pot să zic că-mi displace.
Singura problemă e că, în mișcare, noul stil nu arată la fel de bine- de fapt, mișcarea în sine e destul de limitată și țeapănă, ceea ce era o problemă vizibilă și în serialul mai vechi, dar, parcă, mai puțin (iar serialul vechi avea, pare-se, un buget destul de redus, în timp ce noul Sailor Moon ar trebui să-și permită să înoate în bani, ținând cont de succesul anterior imens al seriei.)
Pe urmă, atât în manga precum și în primul anime, desenele treceau printr-o gamă largă de expresii comice exagerate specifice animației japoneze. Pe mine tindeau să mă calce pe nervi, așa că mă bucur că în noua serie pare că s-a cam renunțat la asta- dar în schimb, Sailor Moon a rămas cu, practic, o singură expresie facială, una oarecum mirată cu ochii larg deschiși. Diferența e cu atât mai ciudată cu cât actrița care îi dă vocea lui Sailor Moon e aceeași ca acum 20 de ani, și o joacă la fel de exagerat și caricatural, doar că acum imaginile nu se mai potrivesc.
O altă schimbare dezamăgitoare e cea din aspectul personajului negativ, care, în serialul inițial, arăta absolut terifiant, așa cum și trebuie- un monstru uscățiv care-și putea întoarce capul la 180 grade ca în Exorcistul. Noul monstru e nițel caraghios și pare să poarte sutien push-up. Dar vom vedea dacă o nimeresc mai bine mai încolo, căci fiecare episod din Sailor Moon are un monstru diferit.
Din punct de vedere al poveștii, primul episod din atât noul cât și vechiul serial ecranizează primul capitol din manga lui Naoko Takeuchi: eleva de 14 ani plângăcioasă, mâncăcioasă și veșnic întârziată Usagi Tsukino se întâlnește cu o pisică vorbitoare care o ajută să se transforme în Sailor Moon. Prima ei misiune în calitate de luptătoare a Lunii e să o salveze pe prietena ei Naru din ghearele unei creaturi care a luat chipul mamei ei și care adună energia vitală a femeilor din oraș vânzându-le bijuterii malefice la preț redus. (Stereotipurile gen femeile sunt înnebunite după zdrăngănele au fost mereu omniprezente în Sailor Moon.) Cu ocazia asta, protagonista îl cunoaște și pe viitorul ei iubit Mamoru și alter-ego-ul lui, Mascatul în Frac. Revăzând/ recitind povestea de trei ori (serial nou/ serial vechi/ manga) ca să pot face comparații pentru acest articol, am fost plăcut impresionată să-mi amintesc cât de bine structurat din punct de vedere narativ e episodul-pilot.
În timp ce vechiul Sailor Moon făcuse numeroase mici modificări față de manga în această primă aventură (de pildă, Usagi o salvează pe pisica Luna de niște copii răi care o chinuie, în loc să se împiedice de ea), Sailor Moon Crystal reproduce scenariul și dialogurile din banda desenată aproape 100%. Unele diferențe sunt binevenite: în vechiul serial, Mascatul în Frac salvează situația aruncând un trandafir roșu, ceea ce cam eclipsează ideea că Sailor Moon e eroina noastră și nu o fătucă neajutorată- în Crystal, nu face decât să o încurajeze verbal, iar protagonista se descurcă în cele din urmă de una singură. Alte modificări nu sunt la fel de reușite: monstrul e mult mai ușor de învins, lupta dintre el și Sailor Moon mai puțin dramatică, Jedaite și regina Beryl nu apar deloc. O diferență foarte vizibilă între cele două seriale e una de ton: vechiul Sailor Moon se străduia mult mai mult să fie o comedie chiar și atunci când nu era cazul. A, și un detaliu pe care nici unul din cele două seriale nu l-a preluat din manga: ochelarii magici ai lui Sailor Moon.
Per ansamblu, Sailor Moon Crystal are, ca și vechiul anime, multe părți bune și multe părți rele, chiar dacă prin locuri diferite. Oricum, spiritul seriei pare să fie încă acolo. Sailor Moon a fost mereu o poveste cu multe defecte: accentul exagerat pe amor și romantism dulceag, stereotipurile vizavi de feminitate, poveștile repetitive. Pe de altă parte, prietenia și solidaritatea între fete e în prim-plan, și avem cu toții nevoie de niscaiva magie în viața noastră. Într-un fel nu înțeleg de ce e nevoie de un remake atât de asemănător, dar eu zic că vechii fani ai lui Sailor Moon (dacă nu le e rușine că au fost fani Sailor Moon) n-au de ce să nu arunce un ochi și la noul serial și să-și retrăiască nostalgiile. Iar noi fani sunt bineveniți, cu precizarea că Sailor Moon nu e de fapt, un serial pentru copii micuți, cum eram noi când l-am văzut prima dată, și nu ar trebui prezentat ca și cum ar fi- publicul țintă sunt fetele adolescente.
Sursa pentru imaginile Sailor Moon Crystal: codenamesailorb.tumblr.com
nadiabarbu.com
nadiabatecampii.wordpress.com