De prin 2010 proiectul Subcarpaţi creat de MC Bean (Şuie Paparude, Blanoz) bucură publicul cu un hip hop electronic amestecat abil cu elementele folclorice nemuritoare ale neamului românesc. Luna trecută Subcarpaţi au ajuns pentru a doua oară la Chişinău în cadrul evenimentului JOC organizat de Yard Sale. Chiar înainte de concertul din Chişinău, MC Bean, liderul incontestabil Subcarpaţi a vorbit cu reporterul “15 Minute” despre lansarea următorului album, dubstep-ul ca fenomen muzical şi istoria care nu trebuie uitată niciodată.
Eşti deja a doua oară la Chişinău cu proiectul Subcarpaţi. Ce te atrage de fiecare dată aici?
Oamenii care ne vor înapoi – magnetul principal ca să-i spun aşa. Dacă tot ne vrea lumea înseamnă că am făcut ceva bine pe aici, şi noi ne bucurăm de acest lucru. De câte ori am fost în Basarabia m-au luat câţiva flăcăi la o băută-două, şi a fost foarte fain. Îmi place berea de aici, coniacul, şi uneori votca rusească. Locurile cunoscute încep să devină din ce în ce mai cunoscute şi apar tot mai mulţi prieteni. Ne atrag lucrurile frumoase de aici, care sunt foarte multe.
Spune-ne în ce componenţă veţi susţine concertul de azi?
În seara asta DJ Limun nu va participa pentru că este în pauză deocamdată. Suntem într-o formulă provizorie. Componenţa este Andri (VJ), ăla dinainte care a fost dintotdeauna cu Subcarpaţi, eu, Bean MC şi Vali Umbră care o să-şi promoveze următorul album şi o să mă ajute la dublaj. La butoane va fi Charlie. Charlie Boy este un băiat din Bucureşti pe care l-am luat cu mine în Chişinău ca să vadă şi el cât de mişto e aici. Vom avea şi o surpriză în seara asta, dj-ul basarabean Kirumba ne va ajuta cu scratch-urile la o piesă. La proba de sunet şi-a făcut treaba foarte bine şi a înţeles exact ce vrem de la el.
Când lansaţi următorul album Subcarpaţi?
Piese noi nu prea o să se audă la concert pentru că am uitat să rendez vocile ca lumea, sunt totuşi câteva cum ar fi „Ţa ţa ţa, căpriţă ţa”, „Pe deal în văi” sau „Iancu”. Pe 16 iunie planificăm o lansare în Bucureşti în cadrul evenimentului Street Delivery. Se va închide o stradă (Pictor Arthur Verona– n.r) în special pentru eveniment şi va fi o manisfestaţie de chestii mişto. O să fie cel puţin 50 de corturi cu diferite proiecte, de la desen artistic la desen tehnic, de la design vestimentar la design interior ş.a.m.d. Apoi va fi o scenă mare unde vom prezenta noul album, exact în acelaşi loc unde am lansat şi compilaţia „Culese din cartier. Vol. 1”.
Planificaţi o continuare a compilaţiei?
Cu siguranţă mai facem o compilaţie anul viitor la acelaşi eveniment. În cadrul Street Delivery 2013 va fi lansat „Culese din cartier. Vol.2”.
Ai ascultat ceva muzică din Basarabia? Planifici poate vreo colaborare?
Cum să nu? Aştept să ajung la internet să dau de fratele Roman de la Unda Comună, au o mega energie băieţii, se simte influenţa aia bună rusească în muzica lor. Îmi mai place Alternosfera, îmi place Zdob şi Zdub – mi-au plăcut cândva în orice caz. Am ascultat tot felul de trupe din Moldova, Transnistria şi Rusia şi am descoperit chestii destul de faine.
Ce te-a impresionat în muzica românească în ultimul timp?
Sunt o grămadă de albume noi şi bune. Mi-a plăcut foarte mult Chimie, Flou Rege şi Norzeatic care are o lirică extraordinară. Omul este un Luceafăr, asta fără să folosesc cuvinte gratuite şi complimente exagerate. Ascultaţi-l şi-o să vă daţi seama despre ce vorbesc.
Care sunt influenţele tale în materie de muzică?
Cred că toţi MC-ii din România şi din afară pe care i-am ascultat. La un moment dat am trimis o piesă în Arad cuiva şi-mi zice el mesaj înapoi: seamănă cu Photek. Şi eu iam răspuns: da Photek şi după asta am enumerat Roni Size, Dilinja etc… Ăsta-i întregul la suma inspiraţiilor şi recunosc asta. N-am cum să cunosc stilul ăsta dacă nu l-am ascultat înainte undeva, nu l-am inventat eu. Sunt rapper la bază, dar ascult o multitudine de genuri care mă înfluenţează.
Ce trei albume ai lua cu tine pe o insulă pustie?
Aş lua o compilaţie Dusty Fingers ca să mă conectez în retro. Aş lua Gorillaz să am trecerea de la retro la ceva fresh şi aş lua un Company Flow, albumul „Funcrusher Plus” (1997– n.r.), un album de rap experimental pe care-l voi asculta când vine furtuna pe insula aia.
Ce părere ai despre fenomenul dubstep?
Îmi place foarte mult, dacă vorbim de dubstep-ul adevărat. Există şi ramificările astea noi acum şi sunt foarte interesante. Îmi place foarte mult dubstep-ul, nu cu agresivitate, ci cu muzicalitate sau prin dub. Mă oftic când aud primele zece secunde dintr-un groove din ăla mega masterizat, ceva de genul Skrillex, după 10 secunde deja mă plictisesc şi închid. Îmi plac producători de genul Kryptic Minds, artişti care au cultura basului. Îmi place foarte mult grime-ul cu toate că e păcătos.
Muzica trebuie să transmită un mesaj sau să distreze publicul?
Nici una nici alta probabil, adică trebuie să aibă un mesaj, până şi un instrumental are un mesaj – te bagă într-o stare. Orice piesă trebuie să aibă profunzime, să-ţi transmită ceva. E muzică şi poezie, adică dacă vrei să faci show — faci show, iar dacă vrei să faci poezie — faci poezie. Dacă faci muzică cu text trebuie să ţii cont şi de muzică şi de mesajul pe care îl transmiţi. Trebuie în acelaşi timp să recunoşti că eşti pe scenă pentru oameni, să faci lumea să se simtă bine, s-o distrezi, altfel de ce ar mai veni la concerte? Nu e neapărat vorba de distracţie tâmpită, mai degrabă de un schimb de energie între artist şi public. Actul artistic în orice formă trebuie să producă acest schimb de energie, să conecteze oamenii.
Fanii din Basarabia trebuie să fie acei fani care să renunţe la orice frustrare gen Rusia VS România. Trebuie să înţeleagă că România există aici dacă vrei. Băieţii sunt aceeaşi, poporul e acelaşi, limba este aceeaşi. Poţi găsi România foarte uşor aici dacă vrei, în orice. Se făcea mişto în Bucureşti de o chestie: scria „Basarabia e România”, era tăiat şi scris ironic „Spania e România”. Asta e varianta pacifistă, însă oamenii ăştia ironici nu prea ştiu ce s-a întâmplat. Eu cred că trebuie să realizezi unde locuieşti în prezent, însă nu trebuie să-ţi uiţi niciodată istoria şi rădăcinile, trebuie să-ţi respecţi trecutul. Poate aici nu mai e România, însă a fost cândva şi nu trebuie să uitaţi asta.
text >> Gonzo
foto >> COUBE
Share this on Facebook
Tweet This!
Post on Google Buzz
Share this on del.icio.us
Add this to Google Bookmarks
Email this to a friend?
Get Shareaholic